- Metroul de la Victoriei 1 la Muncii nu ajunge: “Metroul circula in directia Victoriei!”. Asta era la Iancului, dupa ce mi-am dat seama ca de la Obor metroul a mers… pe sina cealalta… Am coborat la Iancului toti (in afara de cei care ascultau muzica, care nu auzisera anuntul… ce bine ca mi se terminase bateria la iPod).

- Surpriza: metroul o ia spre Muncii ) Asteptam pe peronul celalalt. Vine metroul care, luandu-ne dupa o logica destul de simpla, avea sa ne duca la Muncii. Vine tot dinspre Victoriei. Presata de timp ma urc.

- Unul dintre “specialistii” care conduc lighioanele nedirectionate ne anunta ca metroul circula in directia… Unirii !!! Wow, asta da ruta, statia nici nu era “in grafic”, but you never know ) Coboara toata lumea, se schimba tura la “soferi”. Dupa o jumatate de ora vine “Bruxelles”-ul, metroul in care nimeresc de cele mai multe ori.   Am ajuns!

Marti, 13 Mai

- Mi-a cazut un sfert din tencuiala de pe tavanul de la baie (e clar… am ocupatie la vara…), la birou descopar ca “vecinul” s-a suparat pe viata si darama tot cu bordmasina, dar nu oricum… a chemat 3 specialisti, fiecare avand cate-un asemenea specimen de poluator fonic si psihic.

Miercuri, 14 mai – liniste, dar oboseala mare

Joi, 15 mai – Revine distractia cu vecinul… TO BE CONTINUED…

Pai uite de-aia… Incep sa cred ca tendinta de a gandi si/sau de a ma exprima in engleza nu tine de o conduita lingvistica demna de aplaudat, ci mai mult de dorinta de a evita exprimari luuuuuungi care sa mascheze handicapul limbii romane in ceea ce priveste capacitatea ei de a dezvolta cuvinte noi, expresive.

Bucurestiul e fenomenal iar diminetile sunt bestiale… Oameni dulci precum ardeiul flambat si aromati precum papaya afumata… [nu toti]

Asta a fost de inceput…