Primul…
Pai uite de-aia… Incep sa cred ca tendinta de a gandi si/sau de a ma exprima in engleza nu tine de o conduita lingvistica demna de aplaudat, ci mai mult de dorinta de a evita exprimari luuuuuungi care sa mascheze handicapul limbii romane in ceea ce priveste capacitatea ei de a dezvolta cuvinte noi, expresive.
Bucurestiul e fenomenal iar diminetile sunt bestiale… Oameni dulci precum ardeiul flambat si aromati precum papaya afumata… [nu toti]
Asta a fost de inceput…
1 răspuns Până acum ↓
Eu // aprilie 24, 2008 la 7:00 pm |
(Pt Sabi) Da, stiu, am uitat o virgula…
)